Erou sau deținut?

–  „Crezi că te descurci să ajungi acasă, să mergi la B și să-l rogi să vină cu tractorul să ne scoată din mlaștină?”

Aveam 12 ani. Era duminică și mă luase tata într-o ieșire offroad cu un IMS bine întreținut. La noi sunt dealuri dar pe alocuri sunt și terenuri mlăștinoase. Iar noi rămăseserăm înfipți într-o mocirlă. Când m-a întrebat, îmi amintesc că inima a început să-mi bată puternic, întrebându-mă în gând dacă e chiar adevărat ceea ce aud. Mi se dă mie o asemenea răspundere, să mă întorc pe jos, singur, 6-7 kilometri, să găsesc adresa, să transmit cererea și să mă întorc cu mijlocul de salvare. M-am simțit erou și multă vreme m-am lăudat cu distanța alergată fără oprire. A rămas multă vreme o zi importantă din viața mea.

Printre activitățile mele de vacanță, părinții mei fiind salariați și cu program, era recoltatul cepei. O activitate care-mi punea la îndoială sistemul electiv. Detestam mirosul dar mă consola coaja uscată, lucioasă, aproape perfectă. Oricum, aș fi făcut orice altceva decât asta. Mă gândeam cu săptămâni înainte că vine acea zi în care voi auzi „Ceapa… e cam gata…”. Păstrând proporțiile, o simțeam ca o mică detenție. Nu înțelegeam că și acesta putea fi un eroism, fiind responsabil de proviziile de iarnă ale familiei. De munca mea ar fi depins gustul minunat al plachiei de crap.

Managerii și antreprenorii deleagă sarcini, uneori bine, alteori nu. Ce-i face pe cei care preiau activitățile să aibă energie, să dea tot ce au mai bun sau din contră, să caute o rezolvare grabnică pentru se descotorosi de acea activitate? În mod sigur felul în care percep sarcina. Este una care-i pune în valoare sau este o corvoadă de care altcineva vrea să scape?

Înainte de a delega, gândește-te ce vei crea, un erou sau un deținut ?